Operația de cezariană

Nașterea unui copil reprezintă un adevărat motiv de bucurie atât pentru viitorii părinți, cât și pentru rudele apropiate ai acestora. Deși mult așteptat, fericitul moment al nașterii unui copil este deseori marcat de anumite experiențe deloc plăcute, uneori chiar înspăimântătoare. Numeroasele complicații care au apărut de-a lungul timpul în decursul unei nașteri, înregistrate în practica medicală, au ridicat semne de întrebare cu privire la modalitatea optimă de naștere a unui copil.

Nașterea poate fi realizată pe cale vaginală, naturală sau chirurgical, prin intermediul unei proceduri cunoscute sub denumirea de „operație cezariană”. Cu toții cunoaștem faptul că, deși deseori traumatizantă, nașterea pe cale vaginală reprezintă opțiunea optimă, atât din punct de vedere al sănătății mamei, cât și din punct de vedere al sănătății fătului. Există însă anumite circumstanțe care impun efectuarea operației de cezariană.

Operația de cezariană este o intervenție chirurgicală utilizată pentru nașterea unui copil și este efectuată de regulă după împlinirea a 39 de săptămâni de gestație. Conform Centrelor de Prevenire și Control al bolilor, aproximativ o treime din copiii din Statele Unite ale Americii sunt născuți prin intermediul operației de cezariană.

Operația de cezariană reprezintă o alternativă la nașterea normală, recomandată în caz de apariție a unor complicații legate de sarcină și presupune efectuarea unei incizii la nivelul cavității abdominale, urmată de efectuaea unei incizii la nivelul uterului, pentru extracția fătului din interiorul cavității uterine.

În prezent, operația de cezariană este privită ca o alternativă a nașterii naturale mult mai confortabilă și mai convenabilă decât aceasta din urmă; nu trebuie ignorate însă numeroasele riscuri față de care este expusă mama și micuțul ei. [1], [2], [3], [4]

Recomandările operației de cezariană

După cum spuneam anterior, operația de cezariană pentru nașterea unui copil este recomandată în caz de apariție a unor complicații legate de sarcină:

• în lipsa de progresie a travaliului (în contextul în care colul uterin nu se dilată în ciuda contracțiilor uterine intense, în cazul în care capul micuțului este prea mare pentru a traversa canalul de naștere)
• poziție intrauterină anormală a fătului (prezentație pelvină, prezentație transversală)
• sarcină gemelară
• sarcină multiplă (trei sau mai mulți feți)
• frecvență cardiacă fetală anormală
• scăderea aportului de oxigen la făt
• făt diagnosticat cu o malformație congenitală, precum hidrocefalia, etc.
• leziuni inflamatorii de herpes genital active, prezente la nivelul vaginului sau a colului uterin (în acest caz se indică operația de cezariană pentru a evita infectarea fătului)
• mamă cu diabet zaharat
• mamă cu hipertensiune arterială
• mamă infectată cu virusul imunodeficienței umane (HIV)
• mamă cu afecțiune cardiacă instabilă
• greutate fetală mare (făt de dimensiuni mari, care poate determina ruptura canalului de naștere la delivrență)
• anumite afecțiuni legate de placentă, precum placenta praevia sau placenta abruption
• probleme legate de cordonul ombilical (cordon ombilical în jurul gâtului, cordon ombilical care a alunecat în vagin, înainte de expulzia fătului).

În afara acestor complicații, operația de cezariană mai este recomandată în cazul femeilor care au avut anterior o altă naștere tot prin intervenție chirurgicală. [1], [2], [3], [4]

Pregătirea preoperatorie în cazul operației de cezariană

În caz de recomandare medicală pentru naștere prin operație de cezariană, medicul ginecolog care a asigurat monitorizarea gravidei în perioada celor nouă luni de sarcină va efectua o examinare clinică amănunțită a bolnavei sale, pentru a observa apariția unor eventuale semne clinice legate de o anumită condiție patologică ce ar putea pune în pericol viața gravidei și a bebelușului său. De asemenea, se recomandă recoltarea probelor de sânge pentru determinarea hemoleucogramei complete, a examenului biochimic al sângelui și pentru determinarea grupei sangvine a gravidei. Aceste investigații de laborator au drept scop evaluarea statusului biologic al gravidei (identificarea anumitor boli de sânge), evaluarea funcției hepatice și renale. Determinarea grupei sangvine este recomandată pentru a preîntâmpina apariția unor hemoragii severe, caz în care va fi necesară transfuzarea gravidei.

Cu opt ore înainte de efectuarea operației de cezariană, se recomandă întreruperea consumului de alimente și de lichide.

Pe lângă examinarea clinică a gravidei, la internarea acesteia pentru efectuarea operației de cezariană se va efectua o anamneză amănunțită, care trebuie să cuprindă date referitoare la celelalte afecțiuni ale bolnavei (tulburări de coagulare, afecțiuni cardiace sau renale, afecțiuni hepatice, alergie față de o anumită substanță medicamentoasă, afecțiuni gastrice, etc.), condiții de viață și de muncă ale gravidei, dacă a fumat sau a consumat alcool pe perioada sarcinii, medicamente sau suplimente alimentare (pe bază de vitamine, minerale, plante, etc.) administrate pe perioada sarcinii.

În cazul gravidelor aflate pe tratament cu anticoagulante sau antiagregante plachetare, se recomandă sistarea acestora cu cel puțin opt zile înainte de efectuarea operației de cezariană. [1], [2], [3], [4]

Mod de desfășurare a operației de cezariană

Operația de cezariană este o intervenție chirurgicală cu risc major, realizat sub anestezie generală sau regională (epidurală, spinală). În cazul operației de cezariană efectuată sub anestezie generală, gravida este intubată.

Pe toată durata desfășurării intervneției chirurgicale, cu ajutorul unor aparate special concepute montate pe corpul gravidei, sunt monitorizate funcțiile vitale (frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, tensiunea arterială, diureza și saturația în oxigen a sângelui periferic). Înainte de începerea actului chirurgical, se va monta o linie venoasă care va putea fi utilizată ulterior, în caz de necesitatea administrării anumitor substanțe medicamentoase și un cateter vezical pentru facilitarea urinării pe parcursul desfășurării actului chirurgical sau ulterior, în perioada postoperatorie de imobilizare a gravidei.

Pentru desfășurarea operației de cezariană, gravida va fi transportată în sala de naștere și va fi urcată pe masa chirurgicală; în continuare se va îndepărta pilozitatea din regiunea abdominală și pelvină, tegumentul abdominal va fi asepsizat cu ajutorul unor soluții antiseptice (betadină, rivanol, etc.) și vor fi plasate câmpurile sterile în jurul zonei abdominale care urmează să fie incizionată.

Incizia abdominală poate fi realizată în sens vertical, pe linia albă abdominală sau în sens orizontal, deasupra regiunii pelvine (mai exact deasupra osului pubian). În continuarea, se vor inciza țesutul adipos și țesutul muscular aflat la nivelul cavității abdominale, pentru a permite accesul la uter. Ulterior se va realiza o incizie nivelul uterului, pentru expulzarea fătului. După naștere se va extrage placenta (care va fi examinată macroscopic pentru a observa dacă este integră), iar peretele uterin și cel abdominal vor fi suturate. După sutura plăgii chirurgicale, se va aplica local un pansament steril, pentru a preveni infectarea leziunii cu diferiți agenți patogeni proveniți din mediul extern. [1], [2], [3], [4]

Îngrijirea postoperatorie în cazul operației de cezariană

După efectuarea operației de cezariană, gravida va fi poziționată într-un salon și va fi monitorizată în permanență până la restabilirea tuturor funcțiilor din organism abolite cu ocazia administrării substanței anestezice, respectiv până la revenirea stării de conștiență în caz de efectuare a anesteziei generale.

Postoperator se recomandă combaterea durerii prin administrarea de analgezice, combaterea constipației, combaterea emboliei și toaletarea zilnică a plăgii operatorii. Cu toate că perioada de recuperare în urma efectuării operației de cezariană este mai mare comparativ cu nașterea pe cale naturală, perioada de spitalizare după efectuarea acestei proceduri chirurgicale este în medie de trei zile. Bolnava este încurajată să se mobilizeze progresiv, evitând mișcările bruște sau efectuarea efortului fizic intens. Se recomandă creșterea aportului de fluide pentru înlocuirea celor pierdute la naștere, adoptarea unui regim alimentar echilibrat și respectarea orelor de somn și de odihnă. De asemenea, se recomandă încurajarea alimentației la sân a nou-născutului, prin administrarea suplimentelor alimentare care stimulează secreția lactată. [1], [2], [3], [4]

Complicațiile operației de cezariană

Cu toate că din ce în ce mai multe femei însărcinate apelează la operația de cezariană pentru nașterea copilului lor, această intervenție chirurgicală se asociază unui risc major, atât pentru viitoarea mămică, cât și pentru micuțul ei. Deși operația de cezariană nu este atât de traumatizantă ca nașterea pe cale vaginală, ea poate asocia mult mai mlte complicații comparativ cu nașterea naturală. Aceste complicații sunt:

• sângerare intraoperatorie sau postoperatorie
• embolie pulmonară
• reacție de hipersensibilitate față de substanța anestezică administrată
• tulburări respiratorii apărute la făt, în cazul efectuării operației de cezariană sub 39 săptămâni
• infecția plăgii chirurgicale
• traumatisme chirurgicale detale
• lezarea chirurgicală a celorlalte structuri organice aflate în interiorul cavității abdominale
• timp de recuperare mult mai mare
• sângerare vaginală masivă
• întârzierea tranzitului intestinal
• hernie abdominală
• adeziuni abdominale
• inflamația și infecția membranelor interne ale uterului
• tromboză venoasă
• creșterea riscului de apariție a unor complicații la următoarele sarcini. [1], [2], [3], [4]