Operația de glaucom

Glaucomul este termenul medical care reunește mai multe afecțiuni oculare, caracterizate prin deteriorarea progresivă și chiar pierderea vederii, secundară distrugerii nervului optic. Severitatea acestei patologii este dată de pierderea în timp a vederii, cauzată de lipsa manifestărilor clinice și evoluția asimptomatică a bolii.

Deși poate fi înregistrat la orice vârstă, glaucomul este cel mai frecvent întâlnit în rândul persoanelor vârstnice. Conform datelor obținute în urma studiilor efectuate în acest sens, glaucomul reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze ale pierderii vederii după împlinirea vârstei de 60 de ani.

Principala cauză a apariției glaucomului este creșterea presiunii intraoculare. În condiții fiziologice, la niveul ochilor este produsă umoarea apoasă, un lichid transparent care asigură hrănirea țesutului ocular. Producerea și eliminarea acestui lichid de la nivelul ochilor creează o presiune intraoculară cu valori normale cuprinse între 10 și 21 mmHg. Creșterea presiunii intraoculare de peste 21 mmHg apare în contextul producerii unei cantități mai mari de umoare apoasă, care ulterior nu mai poate fi eliminată. Astfel, cantitatea de lichid transparent produsă la nivelul ochilor crește, da nu mai poate fi eliminată; odată cu ea crește și presiunea intraoculară, care determină degradarea în timp a nervului optic, cu pierderea în cele din urmă a vederii. Factorii de risc care prin prezență pot favoriza apariția glaucomului sunt factorul ereditar, vârsta de peste 60 de ani, hipertensiunea sau hipotensiunea arterială, diabetul zaharat, hipermetropia, miopia severă, afecțiunile cardiovasculare, diabetul zaharat, traumatismele sau intervențiile chirurgicale desfășurate la nivelul ochilor, administrarea intraoculară a picăturilor pe bază de corticosteroizi pentru o perioadă lungă de timp, etc.

Manifestările clinice specifice glaucomului sunt durerea oculară intensă, eritemul ocular, grețuri, vărsături, cefalee, vedere încețoșată, apariția unor halouri în jurul punctelor luminoase. Din nefericire însă, majoritatea formelor de glaucom sunt asimptomatice, fiind depistate doar în stadiul de afectare severă și ireversibilă a vederii.

Tratamentul glaucomului poate fi medicamentos sau chirurgical.

• Tratamentul medicamentos constă în administrarea picăturilor intraoculare pe bază de agniști alfa-adrenergici, beta-blocante, inhibitori de anhidrază carbonică și prostaglandine sau a medicamentelor pe bază de inhibitori de anhidrază carbonică cu administrare orală.
• Tratamentul cu laser poate fi utilizat ca alternativă la tratamentul medicamentos, în cazul tulburărilor de funționare a sistemului de drenaj și este reprezentat de trabeculoplastie, iridotomie sau iridoplastia periferică.
• Tratamentul chirurgical reprezintă ultima opțiune terapeutică în cazurile de glaucom fără răspuns la tratamentul medicamentos sau la tratamentul cu laser. Cel mai frecvent, tratamentul chirrugical de corectare a glaucomului este procedura chirurgicală de drenaj sau de reconstrucție a canalului care asigură eliminarea umorii apoase de la nivelul ochilor. [1], [2], [3]

Recomandări ale operației de glaucom

Intervenția chirurgicală pentru corectarea glaucomului este recomandată în cazul bolnavilor diagnosticați cu glaucom, cu presiune intraoculară extrem de crescută, precum și în cazurile de glaucom fără răspuns la tratamentul medicamentos sau la terapia cu laser administrată și în cazul bolnavilor diagnosticați cu glaucom care au înregistrat reacții adverse severe în urma edministrării tratamentului medicamentos (reacții adverse precum tahicardie, creșterea valorilor tensionale sau impotență).

Pregătirea preoperatorie în cazul opeației de glaucom

Înainte de efectuarea operației pentru tratarea glaucomului, este necesară o consultație oftalmologică amănunțită care să ateste diagnosticul menționat. Consultația oftalmologică trebuie să cuprindă, pe lângă examinarea clinică oftalmologică a bolnavului (care permite diagnosticarea boli), de o anamneză amănunțită, care cuprinde informații legate de celelalte afecțiuni ale bolnavului, afecțiuni prezente în familia acestuia (mai ales afecțiuni oftalmologice), condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă acesta fumează sau consumă alcool, medicamente administrate, intervenții chirurgicale la care a fost expus, etc.

Examinarea clinică oftalmologică trebuie să cuprindă examinarea nervului optic și a unghiului de drenaj (procedură cunoscută sub denumirea de gonioscopie), măsurarea presiunii intraoculare (procedură cunoscută sub denumirea de tonometrie), măsurarea grosimii corneei (procedură cunoscută sub denumirea de pahimetrie) și examinarea câmpului vizual.

Pentru efectuarea operației de glaucom, se recomandă internarea bolnavului în spital și efectuarea mai multor investigații paraclinice, pentru evaluarea stării de sănătate și a statusului biologic al acestuia. Se recomandă determinarea analizelor de sânge (hemoleucogama, pentru a preveni apariția unor complicații care pot apărea pe parcursul operației de glaucom, legate de existența vreunei afecțiuni hematologice), determinarea ureei și a creatininei (pentru evaluarea funcției renale), determinarea transaminazelor, a fosfatazei alcaline și a gama-glutamil transpeptidazei (pentru evaluarea funcției hepatice), efectuarea unei electrocardiograme și a unei ecocardiografii (pentru evaluarea funcției cardiace), etc.

Cu aproximativ două săptămâni înainte de efectuarea operației de glaucom se recomandă întreruperea fumatului și a consumului de alcool. De asemenea, cu cel puțin o săptămână înainte de operație se recomandă întreruperea administrării medicamentelor anticoagulante (pentru a preveni apariția unor hemoragii intraoperatorii sau postoperatorii).

În dimineața premergătoare intervenției chirurgicale se recomandă spălarea ochilor și evitarea utilizării produselor cosmetice (în cazul femeilor). [1], [2], [3]

Mod de desfășurare a operației de glaucom

Operația de glaucom se realizează sub anestezie locală și poate fi reprezentată de următoarele proceduri chirurgicale terapeutice:

• trabeculotomie,
• electrocauterizare,
• canaloplastie sau
• intervenția chiurgicală de drenaj prin intermediul unui implant.

Trabeculotomia constă în efectuarea unei mici incizii la nivelul trabeculului ocular pentru eliminarea umorii apoase aflate în exces la nivelul camerei anterioare a ochiului. Pentru crearea unui orificiu la nivelul trabeculului ocular, este necesară îndepărtarea unei mici porțiuni din țesut; din acest motiv, această procedură poartă denumirea de trabeculotomie.

Intervenția chirurgicală de drenaj prin intermediul implantului constă în efectuarea unei incizii la nivelul trabeculului ocular, prin intermediul căreia se introduce un mic tub de dren în interiorul camerei anterioare a ochiului, prin intermediul căruia se elimină umoarea apoasă aflată în exces la acest nivel.

Electroterapia este varianta minim invazivă a trabeculotomiei care presupune efectuarea, prin intermediul unui instrument chirurgical special conceput, dotat cu funcție de încălzire, a unei mici incizii la nivelul tubilor de drenaj ai ochilor, prin intermediul căreia este eliminată umoarea apoasă aflată în exces.

Canaloplastia este o procedură chirurgicală minim invazivă de corectare a glaucomului, care presupune dilatarea canalului pin intermediul căreia se scurge umoarea apoasă de la nivelul camerei anterioare a ochilor (cunoscut în practica medicală sub denumirea de canal Schlemm sau canalul colector) și plasarea la acest nivel a unui fir neresorbabil care să mențină permeabilitatea canalului.

Toate aceste proceduri chirurgicale menționate anterior au drept scop reducerea presiunii intraoculare prin eliminarea excesului de umoare apoasă de la nivelul camerei anterioare a ochilor. Trebuie reținut faptul că aceste proceduri chirurgicale nu refac integritatea nervului optic și nu asigură restabilirea funcției vizuale; din acest motiv, este necesară prezentarea din timp la medic și tratarea precoce a acestei afecțiuni. [1], [2], [3]

Îngrijirea postoperatorie în cazul operației de glaucom

În urma intervenției chirurgicale, se izolează zona incizionată cu ajutorul unui pansament steril, care va fi schimbat regulat, pentru a preveni apariția infecției locale. Se recomandă repaus la pat timp de o săptămână în urma efectuării operației de glaucom.

În primele patru săptămâni de la efectuarea operației de glaucom este contraindicată ridicarea de greutăți, conducerea unui autoturism sau cititul. [1], [2], [3]

Complicațiile operației de glaucom

Principalele complicații ale operației de glaucom sunt:

• inflamația sau infecția zonei incizate
• pierderea vederii
• hemoragie intraoculară, intraoperatorie sau postoperatorie
• durere oculară
• eritem ocular
• menținerea crescută a presiunii oculare sau scăderea exagerată a acesteia.

În caz de menținere a presiunii intraoculare crescute, precum și în caz de creștere a presiunii intraoculare la un timp după efectuarea intervenției chirurgicale, se recomandă administrarea medicamentelor pentru scăderea valorilor acesteia sau efectuarea unei alte operații. [1], [2], [3]