Plasa chirurgicală (mesh) la operația de hernie: ce trebuie să știi

Ce este o hernie de perete abdominal și de ce se repară cu plasă

O hernie apare atunci când un organ, o ansă intestinală sau țesut gras trece printr-un orificiu sau printr-o zonă slăbită a mușchilor și a țesutului conjunctiv care mențin organele abdominale la locul lor.^[1] De cele mai multe ori nu există o cauză clară: zona slăbită poate fi prezentă de la naștere, dar umflătura devine vizibilă abia mai târziu în viață. Alte hernii apar din cauza unor factori care cresc presiunea din abdomen sau slăbesc mușchii: ridicarea de greutăți, efortul de tuse sau constipația cronică, excesul de greutate, fumatul sau o cicatrice chirurgicală mai veche care nu s-a vindecat complet, situație numită hernie incizională.^[2][3]

Cele mai frecvente tipuri de hernie de perete abdominal sunt hernia ombilicală (la nivelul buricului), hernia incizională (printr-o cicatrice operatorie mai veche) și hernia ventrală, alături de herniile inghinală și femurală, situate la nivelul zonei inghinale.^[1] Simptomul comun este o umflătură vizibilă, care de obicei se mărește la efort, la tuse sau la ridicarea unei greutăți și se micșorează când te întinzi.^[2]

Nu orice hernie trebuie operată imediat: doar 3-5% dintre hernii ajung să necesite o intervenție de urgență, din cauza blocării sau strangulării unei anse intestinale prinse în orificiul herniar. În schimb, între 30% și 65% dintre hernii ajung, mai devreme sau mai târziu, să necesite o operație programată, pentru că nu se închid de la sine și, în timp, tind să crească.^[1] Dacă hernia nu dă simptome sau dacă riscul operator e mare, chirurgul poate recomanda inițial doar supraveghere periodică, eventual cu o centură abdominală care ține hernia aplatizată, fără să o vindece.^[1]

Cum decurge operația: deschisă, laparoscopică sau robotică

Repararea unei hernii de perete abdominal se poate face în trei moduri: prin operație deschisă (o singură incizie în apropierea herniei, prin care chirurgul repară direct zona slăbită), prin laparoscopie (câteva incizii mici, prin care se introduc instrumentele și camera) sau prin chirurgie robotică, o variantă a laparoscopiei în care mișcările chirurgului sunt transmise unor brațe robotizate, cu o imagine mai clară și mișcări mai fine.^[1] Atât operația deschisă, cât și cea laparoscopică se pot face cu sau fără plasă; fără plasă, numai cu fire de sutură, se operează de obicei herniile mici, herniile inghinale la sugari și herniile infectate sau strangulate.^[1]

O analiză care a comparat direct cele trei tehnici la hernia de perete abdominal, pe aproape 3.800 de pacienți din 34 de studii, nu a găsit diferențe semnificative între ele în privința ratei de recidivă, a colecțiilor de lichid (seroame) sau a hematoamelor. În schimb, tehnica laparoscopică a redus durata spitalizării cu aproximativ două zile față de operația deschisă și a redus de peste trei ori riscul de infecție a plăgii operatorii. Chirurgia robotică nu a adus, la acest capitol, avantaje suplimentare față de laparoscopia clasică și a durat, în medie, mai mult pe masa de operație.^[4] Alegerea tehnicii rămâne, prin urmare, individuală — depinde de tipul și mărimea herniei, de antecedentele tale chirurgicale, de experiența chirurgului și de resursele spitalului.^[4]

Plasă sintetică sau plasă biologică — ce arată dovezile

Plasa chirurgicală este un dispozitiv medical folosit pentru a întări zona reparată a peretelui abdominal. Poate fi făcută din materiale sintetice (fire împletite sau folii, care pot fi neresorbabile, resorbabile sau o combinație a celor două) sau din țesut animal, de obicei de origine porcină sau bovină, prelucrat și dezinfectat pentru uz medical — acest tip de plasă e întotdeauna resorbabil.^[1] Plasa neresorbabilă rămâne definitiv în organism și oferă o întărire permanentă; plasa resorbabilă este preluată treptat de organism, iar rolul ei e să câștige timp cât crește țesut nou propriu, care preia rezistența zonei reparate.^[1]

Pentru că riscul de recidivă a herniei e ridicat, în Statele Unite majoritatea operațiilor de hernie folosesc o plasă, iar literatura medicală arată constant o rată mai mică de recidivă atunci când se folosește plasă, față de sutura simplă. Există totuși situații în care chirurgul poate decide să nu folosească plasă, iar decizia trebuie discutată punctual cu fiecare pacient.^[1]

Un studiu clinic randomizat pe 491 de pacienți cu hernie inghinală bilaterală, la care fiecare pacient a primit plasă biologică pe o parte și plasă sintetică pe cealaltă parte, nu a găsit nicio diferență privind durerea la 6 luni. În schimb, la 2 ani, rata de recidivă a fost de peste 4 ori mai mare pe partea cu plasă biologică (11,2% față de 2,5% pentru plasa sintetică), iar acumulările de lichid de la nivelul plăgii au fost mai frecvente pe partea cu plasă biologică (33,4% față de 21,6%).^[5] O analiză separată a patru studii randomizate pe hernia de perete abdominal, cu 758 de pacienți, a arătat rezultate asemănătoare: plasa sintetică s-a asociat cu mai puține complicații majore (23,4% față de 38,6%) și cu o rată de recidivă mai mică (10,3% față de 24,5%) decât plasa biologică — inclusiv în situațiile considerate contaminate sau cu risc crescut, unde chirurgii au fost învățați tradițional să prefere plasa biologică.^[6] Pe baza acestor date, plasa sintetică rămâne alegerea susținută de dovezi pentru majoritatea pacienților, iar autorii studiului pe hernia inghinală bilaterală nu recomandă folosirea de rutină a plasei biologice.^[5]

Riscuri și complicații posibile

Ca la orice operație, riscurile depind de tipul herniei, de tehnica folosită și de starea generală de sănătate. Complicațiile posibile ale oricărei operații de hernie, cu sau fără plasă, includ durerea persistentă, infecția, recidiva herniei, aderențele (benzi de țesut cicatricial care lipesc organele între ele), ocluzia intestinală, sângerarea, fistula (o legătură anormală între organe) și acumularea de lichid la nivelul plăgii (seromul). Când se folosește plasă, se adaugă un risc specific: deplasarea sau contractarea (micșorarea) plasei în timp, care poate agrava unele dintre complicațiile de mai sus.^[1] La operația de hernie inghinală, mai rar, pot apărea și leziuni ale structurilor implicate în funcția testiculară sau amorțeli în zona inghinală, prin afectarea unui nerv din vecinătate.^[3]

Dacă intestinul rămâne prins și își pierde alimentarea cu sânge înainte de operație, adică se strangulează, riscul e ca acea porțiune de intestin să se perforeze sau să moară (necroză), ceea ce complică suplimentar intervenția.^[3] Din fericire, majoritatea herniilor operate au o evoluție bună, iar hernia recidivează rar; herniile incizionale, prin cicatrici operatorii mai vechi, sunt cele mai predispuse să reapară.^[3]

Recuperarea după operația cu plasă

Timpul de recuperare depinde de tipul herniei, de tehnica folosită (deschisă, laparoscopică sau robotică) și de starea ta generală dinaintea operației.^[1] Folosirea plasei poate scurta atât timpul operator, cât și timpul de recuperare.^[1] În analiza celor 34 de studii randomizate, spitalizarea după operația laparoscopică a fost cu aproximativ două zile mai scurtă decât după operația deschisă.^[4] Reluarea efortului fizic și a ridicării de greutăți se face numai după indicațiile chirurgului care te-a operat, pentru că depind de tipul herniei și de cum s-a făcut repararea.

Când trebuie să mergi urgent la medic

Mergi imediat la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) sau sună la 112 dacă hernia devine dureroasă și nu mai poate fi împinsă înapoi prin apăsare blândă în timp ce stai întins, dacă apar greață, vărsături sau febră asociate cu durere la nivelul herniei, sau dacă pielea de deasupra herniei devine roșie, violacee sau se închide brusc la culoare.^[3] Aceleași semne, alături de balonare, imposibilitatea de a elimina gaze sau scaun, ori confuzie apărută brusc, pot indica o strangulare — o urgență chirurgicală în care fiecare oră contează.^[2][3]

În afara urgențelor, discută cu medicul de familie sau cu un medic chirurg ori de câte ori observi o umflătură nouă la nivelul abdomenului, mai ales dacă se mărește în timp, dacă provoacă disconfort la efort sau dacă ai avut deja o operație de hernie și simți din nou o umflătură în aceeași zonă.^[2]

Concluzii

Plasa chirurgicală a devenit parte standard a operației de hernie pentru că reduce riscul de recidivă față de sutura simplă, iar dovezile actuale susțin, pentru majoritatea pacienților, folosirea plasei sintetice în locul celei biologice. Tehnica exactă — deschisă, laparoscopică sau robotică — și tipul de plasă se aleg împreună cu chirurgul, în funcție de particularitățile fiecărui caz, iar cea mai bună decizie pentru un pacient nu e neapărat cea mai nouă tehnologie, ci cea potrivită situației lui.