Viața cu o stomă după operația la intestin: ghid practic

Ce este o stomă și când devine necesară

O colostomie este operația prin care o parte din intestinul gros este adusă printr-o deschidere în peretele abdominal, pentru a forma o stomă^[1]. O ileostomie este operația similară, dar aduce la piele capătul intestinului subțire^[2]. În ambele cazuri, scaunul nu mai iese pe cale naturală, ci prin acest orificiu nou creat, direct într-o pungă colectoare lipită pe piele.

Cel mai frecvent motiv pentru care se ajunge la o ileostomie este o boală inflamatorie intestinală — colita ulcerativă sau boala Crohn. Alte motive sunt cancerul de colon sau de rect, polipoza familială, malformațiile congenitale ale intestinului și accidentele care lezează intestinul sau alte urgențe intestinale^[3]. Aceleași categorii de boli — inflamatorii, tumorale sau traumatice — pot impune și o colostomie, atunci când problema se află la nivelul intestinului gros.

Cele mai frecvente tipuri de operație cu stomă a intestinului sunt ileostomia, colostomia și ileostomia continentă; operația de rezervor ileoanal (pungă J) presupune, de regulă, o ileostomie temporară^[4].

Stomă temporară sau de durată

O ileostomie temporară înseamnă, cel mai adesea, că a fost îndepărtat tot intestinul gros, dar a rămas cel puțin o parte din rect. Și atunci când se operează doar o porțiune din intestinul gros, chirurgul poate dori ca restul intestinului să se odihnească o vreme: stoma se folosește pe durata vindecării, iar apoi, când nu mai este nevoie de ea, o a doua operație reface legătura dintre capetele intestinului. Dacă au fost îndepărtate atât intestinul gros, cât și rectul, stoma rămâne pe termen lung^[3].

Chirurgul și asistentul specializat în îngrijirea stomei (asistentul stomaterapeut) te ajută să te pregătești pentru operație: îți explică în ce constă intervenția, cum funcționează pungile de stomă și cum te adaptezi la viața cu o stomă. Tot ei aleg cel mai potrivit loc de pe abdomen pentru stomă^[4].

Cum decurge operația și internarea

Este o operație majoră^[4], care vine adesea după sau odată cu o intervenție mai amplă — rezecția unei porțiuni de intestin subțire, îndepărtarea întregului intestin gros sau îndepărtarea intestinului gros împreună cu rectul. Chirurgul face o incizie mică în peretele abdominal, prin care aduce la suprafață porțiunea de intestin subțire cea mai depărtată de stomac și o fixează la piele. Când te uiți la stomă, vezi de fapt mucoasa intestinului: seamănă mult cu interiorul obrazului^[3].

Internarea durează, în majoritatea cazurilor, între 3 și 7 zile, mai mult dacă operația a fost făcută în regim de urgență. Chiar în ziua operației poți suge cuburi de gheață pentru senzația de sete, a doua zi se trece de obicei la lichide clare, apoi treptat la lichide mai consistente și la alimente moi, pe măsură ce intestinul își reia activitatea — mulți pacienți mănâncă din nou la aproximativ 2 zile după operație^[3].

Recuperarea în primele săptămâni

Revenirea la activitățile obișnuite durează, de regulă, 6-8 săptămâni după o ileostomie. Efortul fizic intens și ridicarea de greutăți se evită aproximativ 3 luni, cât timp mușchii abdominali se vindecă. Odihna și răgazul de a te obișnui cu schimbarea din corpul tău contează la fel de mult; oboseala de după operație este obișnuită, iar o plimbare scurtă, atunci când te simți în stare, este un exercițiu blând potrivit. Condusul mașinii se reia după ce te-ai refăcut din operație, de obicei după cel puțin 6 săptămâni; ulterior, stoma nu mai influențează condusul^[5].

În primele aproximativ 6 săptămâni de după operație se recomandă o alimentație săracă în fibre, cât timp intestinul se vindecă, urmată de reintroducerea treptată a alimentelor, ca să observi care dintre ele îți creează probleme^[5].

Viața de zi cu zi cu o stomă

Punga de stomă poate fi dintr-o singură piesă — se lipește în jurul stomei și se scoate în întregime la fiecare schimbare — sau din două piese, la care un inel adeziv rămâne pe loc, iar doar punga se desprinde. Unele pungi au un orificiu de golire în toaletă, altele sunt închise și se schimbă atunci când se umplu. Frecvența schimbării variază de la om la om și o descoperi cu timpul; asistentul specializat în îngrijirea stomei îți poate da informații despre tipurile de pungi și despre cum le comanzi^[5].

Pe termen lung, cei mai mulți oameni pot mânca din nou ce mâncau înainte și ar trebui să urmărească o alimentație sănătoasă și echilibrată. Unele alimente pot produce gaze sau mirosuri neplăcute din stomă, deci merită observate individual. Este important să mănânci regulat, fără pauze lungi între mese, și să mesteci bine, pentru că așa se previne blocarea stomei; la fel de important este să bei suficiente lichide, ca să nu ajungi la deshidratare^[5].

Multe medicamente sunt făcute să se dizolve lent în tubul digestiv, așa că la o persoană cu ileostomie pot fi mai puțin eficiente — ajung direct în pungă. Discută cu medicul despre alte forme de administrare, de exemplu lichidă sau pulbere. Niciun medicament prescris nu se oprește fără să vorbești întâi cu medicul^[5].

Întoarcerea la muncă se face atunci când te simți destul de bine și te descurci confortabil cu îngrijirea stomei. Dacă activitatea ta presupune ridicat de greutăți sau muncă fizică grea, discută cu angajatorul. Temerile legate de schimbarea aspectului corpului sunt firești după o astfel de operație — pungile actuale sunt bine concepute și îți permit să porți hainele obișnuite. Când te simți pregătit, viața sexuală poate continua ca înainte; dacă apare disconfort, alte poziții pot ajuta. Dacă ai probleme legate de sexualitate, de relații sau de imaginea corporală, poți vorbi cu asistentul specializat în îngrijirea stomei^[5].

Cei mai mulți oameni cu ileostomie reușesc să facă aproape tot ce făceau înainte de operație: majoritatea sporturilor, călătorii, grădinărit, drumeții și cele mai multe tipuri de muncă. Dacă boala de fond este una cronică, cum sunt boala Crohn sau colita ulcerativă, tratamentul medical continuă și după operație^[3].

Complicațiile posibile și cum se recunosc

Complicațiile legate direct de stomă nu sunt rare: literatura raportează o rată între 20 și 70%. Cele urmărite cel mai des sunt necroza stomei, separarea dintre stomă și piele, retracția stomei (stoma se retrage sub nivelul pielii), prolapsul stomei (stoma iese prea mult în afară), hernia parastomală, îngustarea (stenoza) stomei și sângerarea. Cele mai multe se tratează conservator, prin îngrijirea stomei, iar operația se face în trepte, doar când îngrijirea conservatoare nu rezolvă problema. Autorii acestei sinteze subliniază că dovezile solide despre modul corect de tratare a acestor complicații lipsesc încă^[7].

În practică, problemele stomei se manifestă prin umflătura de sub piele din hernia parastomală (poate fi ținută sub control de asistentul de stomă sau poate cere operație), prin retragerea stomei înăuntru sau ieșirea ei prea mult în afară (ambele se pot rezolva cu alte tipuri de pungi și accesorii) și prin afectarea pielii din jurul stomei, care se ameliorează cu produse speciale, de tip spray sau șervețele, și prin măsurarea regulată a stomei, ca punga să se potrivească bine^[6].

Pe lângă acestea, pot apărea complicații comune oricărei operații. Există un risc mic ca rana din jurul stomei să se infecteze, iar infecția se tratează de obicei cu antibiotic. Deshidratarea este mai greu de evitat când ai o ileostomie; semnele ei sunt oboseala, gura uscată și o cantitate mare de scaun eliminată prin stomă, iar la apariția lor trebuie cerut sfatul asistentului de stomă sau al altui cadru medical. Dacă scaunul care iese prin stomă se rărește sau se oprește, poate fi vorba de un blocaj intestinal: crampele, greața și umflarea zonei din jurul stomei se anunță asistentului de stomă, care poate recomanda evitarea alimentelor solide, masajul abdomenului sau o baie caldă. În cazurile grave, intestinul se poate rupe și poate fi nevoie de o nouă operație^[6].

O parte din problemele de piele ar putea fi reduse chiar dinainte de operație. O sinteză sistematică a nouă studii, care a comparat pacienți instruiți despre stomă înainte de operație cu pacienți care nu au primit această pregătire, a găsit — pe baza a doar două studii — complicații ale pielii din jurul stomei la 9,5% dintre cei instruiți față de 19,4% dintre ceilalți. Pentru celelalte rezultate nu s-au văzut diferențe semnificative, iar pentru morbiditatea legată de stomă și pentru calitatea vieții nu au existat destule date ca să poată fi analizate. Autorii încadrează aceste dovezi ca fiind de certitudine foarte scăzută^[8].

Când ceri ajutor medical urgent

Cere ajutor medical în aceeași zi — de la medicul de familie, de la chirurgul care te-a operat sau de la asistentul specializat în îngrijirea stomei — dacă, după o operație cu stomă, apare oricare dintre următoarele: temperatură foarte mare sau senzație de cald, de frig ori frisoane; sânge mult care vine din interiorul stomei sau se adună în pungă; semne de deshidratare; stoma nu mai este activă de peste 12 ore; crampe severe însoțite de greață și vărsături. Acestea pot fi semne de infecție sau de blocaj intestinal grav^[6]. Dacă nu reușești să iei legătura rapid cu echipa care te-a operat sau dacă starea ta se agravează, mergi la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a celui mai apropiat spital.

Pentru problemele care nu sunt urgente — o iritație a pielii din jurul stomei sau bănuiala că ceva nu e în regulă cu stoma — ia legătura cu asistentul specializat în îngrijirea stomei sau cu medicul curant. Ei îți pot spune dacă e nevoie de o intervenție chirurgicală ulterioară sau îți pot recomanda produse care ajută^[6].

Concluzii

O stomă schimbă felul în care intestinul elimină scaunul, dar nu închide ușa către o viață activă: după perioada de recuperare, cei mai mulți oameni se întorc la sport, la călătorii, la muncă și la relațiile lor. Pregătirea dinainte de operație, sprijinul asistentului specializat în îngrijirea stomei și cunoașterea semnelor care cer ajutor rapid fac ca adaptarea să fie mai ușoară, iar problemele să fie prinse din timp.