Vasectomia: cum decurge operația de sterilizare masculină

Ce este vasectomia și cui i se recomandă

Vasectomia este o intervenție chirurgicală minoră prin care canalele deferente - tuburile care transportă spermatozoizii din testicule spre uretră - sunt tăiate, legate sau blocate.^[1] Spermatozoizii continuă să fie produși de testicule, dar rămân acolo și sunt resorbiți de organism, așa că nu mai ajung în lichidul seminal.^[2] Lichidul seminal rămâne în aceeași cantitate și cu același aspect, pentru că spermatozoizii reprezintă doar o mică parte din el - diferența s-ar vedea doar la microscop.^[2]

Este o opțiune potrivită pentru bărbații care sunt siguri că nu vor avea copii, sau copii în plus, în viitor. Vasectomia nu este recomandată ca metodă contraceptivă pe termen scurt, nici ca decizie luată doar pentru a-i face pe plac partenerului de viață, pentru că operația de reversie este mult mai complicată și poate să nu funcționeze.^[1] Nu este indicată nici atunci când relația este instabilă, când celălalt partener nu s-a hotărât încă dacă vrea copii sau când bărbatul este tânăr și s-ar putea răzgândi mai târziu.^[1]

Vasectomia nu protejează împotriva infecțiilor cu transmitere sexuală.^[1] Singura metodă contraceptivă care previne și transmiterea acestor infecții, inclusiv HIV, este prezervativul - vasectomia nu îl înlocuiește în acest rol.^[3] Pentru prevenirea unei sarcini, în schimb, este foarte eficientă, aproape 100%,^[2] iar Organizația Mondială a Sănătății include sterilizarea, alături de dispozitivele intrauterine și de implanturile contraceptive, între metodele cu eficacitate mare și de lungă durată.^[3]

Alternative la vasectomie

Pentru un cuplu care vrea să evite o sarcină fără să recurgă la o metodă permanentă există variante reversibile: prezervativul, pilula, dispozitivul intrauterin sau implantul contraceptiv. Dispozitivele intrauterine și implanturile sunt aproape la fel de eficiente ca vasectomia și țin mult timp, dar nu sunt definitive.^[2] Pentru o vasectomie nu este nevoie de permisiunea partenerei, însă o discuție cu ea - sau cu altcineva care poate oferi sprijin și un punct de vedere - ajută la decizie.^[2] În practică, alegerea se face adesea în doi: într-un sondaj francez la care au răspuns 177 de bărbați operați, 45% au descris-o drept o decizie de cuplu, iar motivul principal, invocat de 76% dintre ei, a fost mutarea unei părți din sarcina contracepției de pe partenera lor.^[4]

Pregătirea pentru operație

Înainte de vasectomie, medicul trebuie informat despre toate medicamentele, suplimentele sau plantele folosite, inclusiv cele luate fără prescripție, precum și despre consumul de alcool.^[1] Medicamentele care împiedică coagularea sângelui - acidul acetilsalicilic, ibuprofenul, naproxenul, vitamina E și multe medicamente prescrise - pot fi oprite temporar în săptămâna dinaintea intervenției, dar numai la indicația medicului.^[1] Fumatul încetinește vindecarea și crește riscul de cheaguri de sânge, așa că reducerea sau renunțarea înainte de operație ajută.^[1] În ziua intervenției, zona scrotală trebuie curățată bine, pacientul vine în haine largi și comode, cu un susținător scrotal pregătit pentru perioada de după operație; merită întrebat din timp medicul dacă e nevoie de cineva care să îl conducă acasă.^[1]

Cum decurge operația

Vasectomia se face cel mai des la cabinetul chirurgului, sub anestezie locală - pacientul este treaz, dar nu simte durere.^[1] Există două tehnici principale:

• Vasectomia clasică, cu incizie: scrotul este ras și curățat, se injectează anestezicul, apoi se face o mică incizie pe fiecare parte a scrotului; canalul deferent este legat sau prins cu o clemă și secționat, iar plaga se închide cu fire sau cu adeziv chirurgical.^[1]
• Vasectomia fără bisturiu: chirurgul localizează canalul deferent prin palparea scrotului, apoi face o singură deschidere minimă în piele cu un instrument ascuțit, prin care leagă și secționează canalul.^[1] Metodele fără incizie scad riscul de infecție și de alte complicații, iar vindecarea durează în general mai puțin.^[2]

Pentru a reduce riscul ca cele două capete tăiate ale canalului să se reunească, chirurgii adaugă tehnici de ocluzie - interpoziția fasciei între capete și cauterizarea mucoasei canalului. Un studiu retrospectiv pe 5.894 de pacienți operați fără bisturiu a comparat cele două variante: ocluzia a reușit în 98,6% dintre cazurile cu cauterizare și în 98,7% dintre cele cu interpoziție de fascie fără cauterizare, fără diferență semnificativă între ele.^[5] Intervenția este scurtă, iar pacientul poate merge acasă în aceeași zi.^[2]

Recuperarea după vasectomie

Majoritatea bărbaților se întorc la muncă în 2-3 zile - mai repede dacă activitatea nu cere efort fizic intens - și pot relua activitățile fizice obișnuite în 3-7 zile.^[1] Este normal să apară umflare și echimoze la nivelul scrotului, care dispar de obicei în două săptămâni; un susținător scrotal purtat 3-4 zile, compresele cu gheață și un analgezic simplu, la recomandarea medicului, reduc disconfortul.^[1] Activitatea sexuală poate fi reluată când pacientul se simte pregătit, de regulă la aproximativ o săptămână de la operație.^[1]

Un punct esențial: vasectomia nu este eficientă imediat. Spermatozoizii deja prezenți în căile seminale rămân acolo o perioadă, așa că este nevoie de altă metodă contraceptivă până la confirmarea prin analiza lichidului seminal, recomandată la 8-16 săptămâni după operație.^[2] În general, după aproximativ 3 luni spermatozoizii nu mai sunt prezenți în lichidul seminal, dar vasectomia se consideră reușită abia după ce analiza arată că nu mai există spermatozoizi - doar atunci se poate renunța la celelalte metode contraceptive.^[1]

Ce nu schimbă vasectomia - miturile frecvente

Multe temeri legate de vasectomie nu sunt confirmate de dovezi. Operația nu afectează capacitatea de a avea erecție sau orgasm și nu schimbă felul în care se simte ejacularea.^[1][2] Nu influențează nivelul hormonilor, dorința sexuală și nici cantitatea de lichid seminal.^[2] Nu crește riscul de cancer de prostată sau de alte boli testiculare.^[1]

Datele din studii merg în aceeași direcție. În sondajul francez pe cei 177 de bărbați vasectomizați, 79% au raportat libidoul neschimbat și 13% o ameliorare, armonia cuplului a fost neschimbată pentru 58% și mai bună pentru 33%, iar 97% s-au declarat satisfăcuți de decizie și 96% nu au avut regrete.^[4] O analiză sistematică a 11 studii observaționale (6 studii caz-control și 5 de cohortă) a găsit, după vasectomie, ameliorări semnificative ale scorurilor de funcție erectilă, dorință sexuală, satisfacție și orgasm; autorii notează însă că bărbații vasectomizați raportează ceva mai frecvent dificultăți de menținere a erecției, iar un studiu inclus a legat acceptarea psihologică scăzută a intervenției de disfuncția erectilă.^[6]

Regretul este rar, inclusiv la bărbații care nu aveau copii în momentul operației. Dintre 4.812 bărbați operați de același chirurg, 205 (4,3%) nu aveau copii; dintre cei 68 care au răspuns la chestionar (o treime din acest grup), 4,4% au declarat regret imediat după operație și 7,4% la momentul interviului, în medie la peste 5 ani de la intervenție, fără diferențe în funcție de starea civilă.^[7]

Riscuri și complicații posibile

Vasectomia nu are riscuri serioase.^[1] Ca la orice intervenție chirurgicală, pot apărea infecție, umflare sau durere prelungită, iar respectarea instrucțiunilor de îngrijire de după operație reduce semnificativ aceste riscuri.^[1] Foarte rar, cele două capete ale canalului deferent se refac și spermatozoizii pot reapărea în lichidul seminal, ceea ce face din nou posibilă o sarcină - un motiv în plus pentru care analiza de control rămâne obligatorie înainte de a renunța la altă metodă contraceptivă.^[1] În studiul pe cei 5.894 de pacienți, prezentările la medic pentru probleme legate de vasectomie au fost înregistrate la 5,2-5,3% dintre ei, indiferent de varianta tehnică folosită.^[5]

O complicație mai puțin cunoscută, dar importantă pentru decizie, este sindromul dureros post-vasectomie - o durere scrotală cronică, care poate afecta serios calitatea vieții unui subgrup de bărbați operați și care rămâne insuficient recunoscută. Mecanismul este considerat multifactorial (imunologic, mecanic și neuropatic), diagnosticul este clinic, ajutat uneori de imagistică și de blocaje nervoase, iar tratamentul inițial este conservator: antiinflamatoare nesteroidiene, medicamente pentru durerea neuropatică și terapie a planșeului pelvin. În cazurile care nu răspund se pot discuta denervarea microchirurgicală a cordonului spermatic, reversia vasectomiei sau epididimectomia, iar factorii psihosociali contează și pot cere o abordare multidisciplinară.^[8]

Se poate reveni asupra deciziei? Vasectomia inversă

Vasectomia este gândită ca permanentă, iar reversia ei nu reușește întotdeauna: este o operație complicată, poate fi foarte costisitoare și nu există garanția că fertilitatea revine.^[1][2] Șansele depind de cât timp a trecut de la vasectomie, de tipul de vasectomie făcută, de tipul intervenției de reversie și de experiența chirurgului.^[2] De aceea, un bărbat care are îndoieli și se gândește la o eventuală reversie ar face mai bine să amâne decizia; înainte de operație merită să cântărească schimbările de viață care l-ar putea afecta - un divorț, o relație nouă, pierderea unui copil.^[2]

Concluzii

Vasectomia este o intervenție scurtă, fără riscuri serioase și foarte eficientă în prevenirea sarcinii, care nu schimbă erecția, orgasmul, nivelul hormonilor sau dorința sexuală, iar regretul este rar. Trebuie privită însă ca o decizie permanentă: eficacitatea se confirmă doar prin analiza lichidului seminal la câteva luni după operație, iar o reversie ulterioară nu este garantată. Discuția cu medicul urolog înainte de intervenție - despre motivație, alternative și complicațiile posibile, inclusiv durerea cronică - rămâne pasul esențial pentru o decizie informată.