Operația pentru ginecomastie: cum decurge reducerea sânilor la bărbați

Ce este ginecomastia și cine e afectat

Ginecomastia este creșterea anormală a țesutului glandular mamar la bărbați, ca urmare a unui dezechilibru între hormonii feminini (estrogen) și cei masculini (testosteron)^[1]. Poate afecta un singur sân sau ambii; de obicei începe ca un nodul mic sub mamelon, uneori sensibil la atingere, care cu timpul poate deveni mai ferm^[1]. Este o afecțiune frecventă și, în majoritatea cazurilor, complet benignă — dar poate afecta puternic încrederea în sine, mai ales la bărbații tineri, care ajung să evite anumite haine sau să nu vrea să fie văzuți fără cămașă^[1][2].

Ginecomastia adevărată (țesut glandular) nu este același lucru cu pseudoginecomastia, numită și lipomastie — o mărire a sânilor produsă de acumularea de grăsime, nu de țesut glandular^[1]. Distincția contează, pentru că influențează atât cauza probabilă, cât și tehnica operatorie potrivită dacă se ajunge la intervenție.

Cauzele frecvente — de la pubertate la medicamente

Cel mai adesea, la baza problemei stau modificări hormonale normale, care apar la vârste bine definite. La nou-născuți, expunerea la estrogenul matern face ca aproape jumătate dintre băieți să se nască cu muguri mamari, care dispar de obicei în 2-6 luni^[1]. La pubertate, mai mult de jumătate dintre băieți au o anumită mărire a sânilor, care se remite de regulă în 6 luni până la 2 ani^[1]. La bărbatul adult, modificările hormonale legate de îmbătrânire pot produce creșterea sânilor, mai des la cei supraponderali sau obezi și la cei peste 50 de ani; obezitatea este, de altfel, cea mai frecventă cauză de mărire a sânilor pe seama țesutului gras^[1][2].

Alte cauze care trebuie excluse înainte de a vorbi despre operație includ bolile hepatice cronice (ciroza), insuficiența renală și dializa, nivelul scăzut de testosteron, hipertiroidia sau hipotiroidia și, mai rar, tumori — inclusiv tumori benigne ale hipofizei care produc prolactină^[1]. O listă lungă de medicamente și tratamente poate produce sau agrava ginecomastia: chimioterapia, tratamentele hormonale pentru cancerul de prostată, unele medicamente pentru hiperplazia benignă de prostată și pentru căderea părului, radioterapia la nivelul testiculelor, unele medicamente antiretrovirale, corticosteroizii și steroizii anabolizanți, estrogenii, unele antiacide și medicamente pentru ulcer, unele anxiolitice, câteva medicamente pentru inimă (diuretice care blochează aldosteronul, digoxina, amiodarona, blocantele canalelor de calciu), unele antifungice și antibiotice, antidepresivele triciclice, câteva remedii pe bază de plante și opioidele^[1]. Consumul de alcool, amfetamine, heroină, canabis și metadonă a fost, de asemenea, asociat cu ginecomastia^[1].

Ginecomastie sau doar grăsime? Și când poate fi ceva mai serios

Pentru că pseudoginecomastia și ginecomastia adevărată se tratează diferit din punct de vedere chirurgical, medicul verifică prin palpare — și, la nevoie, prin ecografie — ce anume s-a mărit^[1]. Bărbații cu sâni măriți pot avea un risc crescut de cancer de sân, deși cancerul de sân la bărbați rămâne rar: conform datelor din Statele Unite, sub 1 din 100 de cazuri de cancer de sân apar la bărbați, de regulă la o vârstă mai înaintată decât la femei^[1][3]. Riscul este mai mare la bărbații cu antecedente de radioterapie pe torace, cu rude de sex feminin care au avut cancer de sân, cu mutații BRCA1 sau BRCA2, cu sindrom Klinefelter, cu ciroză sau cu afecțiuni testiculare (inflamație, testicul necoborât sau operație de îndepărtare a unui testicul) și la bărbații obezi^[3].

Semnele care impun un consult, nu doar programarea unei operații estetice, sunt: mărirea unui singur sân (nu a ambilor), un nodul dur sau ferm care pare atașat de țesutul din jur, o rană sau leziune pe pielea sânului, piele roșie, solzoasă sau cu aspect de coajă de portocală, scurgeri de sânge din mamelon sau un mamelon care își schimbă forma sau direcția^[1][3]. Majoritatea cancerelor de sân la bărbați sunt invazive și se descoperă, de regulă, într-un stadiu mai avansat decât la femei — cu atât mai mult merită verificată repede orice modificare^[3]. Formele incipiente, neinvazive (carcinomul ductal in situ) reprezintă aproximativ 1 din 10 cancere de sân la bărbați și sunt aproape întotdeauna vindecabile prin operație^[4]. Cu oricare dintre semnele de mai sus, primul pas este medicul de familie, care poate cere analize hormonale, o ecografie mamară sau o mamografie și poate îndruma pacientul mai departe, către endocrinolog sau chirurg^[1].

Ce se încearcă înainte de operație

Ginecomastia este adesea inofensivă și, mai ales la adolescenți și la nou-născuți, se remite de la sine, fără niciun tratament^[1][2]. Când există o cauză identificabilă, primul pas este tratarea acesteia: oprirea sau înlocuirea unui medicament suspect — niciodată din proprie inițiativă, ci doar cu acordul medicului care l-a prescris —, tratarea unei tiroide dezechilibrate sau a unei boli de fond și scăderea în greutate atunci când excesul ponderal contribuie la problemă^[1][2]. Medicul poate recomanda și tratamente hormonale care blochează efectul estrogenului^[1][2]. O ginecomastie prezentă de mult timp are șanse mai mici să dispară, chiar dacă se începe tratamentul potrivit; operația de reducere a sânilor rămâne soluția atunci când mărirea este importantă, inegală sau nu a răspuns la celelalte tratamente^[1].

Cum decurge operația

Operația pentru ginecomastie se numără, la nivel mondial, printre primele cinci intervenții estetice chirurgicale efectuate la bărbați, alături de operația de pleoape, liposucție, rinoplastie și transferul de grăsime la nivelul feței — potrivit statisticilor adunate pe 14 ani de o societate internațională a chirurgilor plasticieni^[5]. De obicei, ginecomastia se tratează prin liposucție — pentru grăsimea din jurul glandei — combinată cu excizia chirurgicală a țesutului glandular^[6], scos printr-o incizie mică, la marginea areolei^[7]. O variantă tehnică mai recentă renunță la păstrarea unui strat de glandă sub mamelon (folosit clasic pentru a preveni o denivelare) și scoate țesutul glandular printr-o incizie periareolară de doar 1 centimetru, cu scopul de a reduce sângerarea și a îmbunătăți conturul final, fără să fie nevoie de excizia pielii în exces^[6].

Intervenția se poate face în regim ambulatoriu. Liposucția sub anestezie generală rămâne varianta cea mai folosită, dar unele echipe operează sub anestezie locală tumescentă — o soluție cu anestezic local și adrenalină, infiltrată în țesut înainte de operație. Într-o serie de 60 de bărbați operați astfel între 2010 și 2023, niciun pacient nu a avut nevoie de conversie la anestezie generală și niciunul nu a raportat durere sau disconfort în timpul infiltrării sau al intervenției^[7]. Alegerea exactă a tehnicii — cât se scoate prin liposucție, cât prin excizie și dacă e nevoie și de îndepărtarea pielii în exces — depinde de cât de multă glandă și de câtă piele sunt în plus la fiecare pacient^[6][7].

Riscuri și complicații posibile

Complicațiile majore ale operației pentru ginecomastie sunt neobișnuite. Într-o analiză a aproape 5.000 de bărbați operați într-un interval de 14 ani, orice fel de complicație în primele 30 de zile a apărut la 4,4% dintre pacienți (222 din 4.996), iar 95% dintre intervenții s-au făcut în regim ambulatoriu, fără internare^[8]. Factorii asociați cu un risc mai mare de complicații au fost indicele de masă corporală ridicat, o infecție severă (sepsis) în antecedente, tulburările de coagulare a sângelui și operația efectuată cu internare, nu ambulatoriu^[8]. Într-un studiu separat, pe bărbați operați sub anestezie locală tumescentă, rata complicațiilor majore (în principal hematoame și un serom) a fost de 6,7%, iar cea a complicațiilor minore (retracția complexului mamelon-areolă și, într-un caz, recidiva ginecomastiei) de 5%^[7]. Într-o serie mai recentă, în care s-a folosit tehnica fără păstrarea glandei sub mamelon, nu au fost raportate hematoame, seroame, infecții sau recidive, dar au apărut, ca evenimente minore și trecătoare, o durere ascuțită în zonele operate (controlată cu analgezice, cu durata sub 2 săptămâni) și o amorțeală în jurul mamelonului care s-a remis de la sine în aproximativ 6 luni^[6].

Recuperarea după operație

Fiind, în cele mai multe cazuri, o intervenție ambulatorie, marea majoritate a bărbaților operați merg acasă în aceeași zi^[8]. În studiile citate, urmărirea după operație a mers de la 30 de zile până la 12 luni^[7]. Într-una dintre tehnicile descrise nu s-au folosit deloc tuburi de dren, iar pansamentul din spumă aplicat imediat după intervenție a fost îndepărtat după 24 de ore^[6]. Amorțeala în jurul mamelonului și o durere ascuțită, trecătoare, în zonele liposucționate sunt evenimente minore, care trec de la sine și nu cer, în general, decât analgezice uzuale^[6].

Rezultatele pe termen lung

Când tehnica este adaptată corect gradului de ginecomastie, rezultatele estetice sunt de regulă foarte bune. Într-o serie de 65 de bărbați operați cu tehnica ce evită păstrarea glandei sub mamelon, peste 90% au avut un rezultat estetic considerat satisfăcător, iar la urmărirea de 12 luni nu s-a înregistrat nicio recidivă. Este însă o serie mică, a unui singur chirurg, iar rezultatul a fost apreciat chiar de el, clinic, fără o măsurătoare independentă^[6]. Recidiva este posibilă, dar rară: în seria operată sub anestezie locală tumescentă, un singur pacient din 60 a avut o revenire a ginecomastiei, rezolvată printr-o a doua intervenție, cu liposucție și mastectomie subcutanată^[7].

Concluzii

Ginecomastia este frecventă, de cele mai multe ori benignă și, la vârste tinere, adesea trecătoare de la sine. Când persistă, primul pas este căutarea și tratarea unei cauze de fond — de la o tiroidă dezechilibrată până la un medicament care poate fi înlocuit — și excluderea semnelor care ar putea sugera altceva decât o simplă acumulare de țesut. Pentru cazurile care nu se rezolvă altfel, operația (liposucție, excizie glandulară sau o combinație a lor) este o intervenție obișnuită, cu complicații majore rare și cu rezultate estetice bune atunci când tehnica este adaptată la gradul real al problemei.